- Detalii
- Categorie: Volumul 6, numărul 1 Volumul 6, numărul 1
Autori: Dr. Dan Marinescua, Dr. Loredana Ghineab, Dr. Benciu Iuliac
a. Medic primar Medicină de Urgență, Departamentul UPU-SMURD, Spitalul Clinic de Urgență București
b. Medic rezident anul III Medicină de Urgență, Departamentul UPU-SMURD, Spitalul Clinic de Urgență București
c. Medic rezident anul I Medicină de Urgență, Departamentul UPU-SMURD, Spitalul Clinic de Urgență București
REZUMAT
Introducere: Reacțiile alergice întâlnite pot avea diverse niveluri de severitate ajungând până la anafilaxie. Gestionarea reacțiilor alergice în departamentul de urgență începe de la momentul triajului, și continuă cu tratamentul farmacologic care este variat deoarece sunt utilizate ghiduri de bună practică derivate din observații clinice, interpretarea fiziopatologiei și recomandările terapeutice ulterioare.
Materiale și Metodă: S-a realizat un chestionar cu un număr de 11 întrebări relevante pentru managementul reacțiilor alergice în unitatea de primiri urgențe și a fost distribuit unui număr de 63 de medici în specialitatea de medicină de urgență. Obiectivul principal a fost identificarea modului de tratament al pacienților cu reacții alergice de către medicii din departamentul de urgență și compararea cu ghidurile de specialitate.
Rezultate: În cazul urticariei persistente un număr de 38 medici (60%) preferă creșterea dozei uzuale de antihistaminice anti-H1 de până la 4 ori. Un număr de 53 medici (85%) recomandă asocierea anti-H2 la tratamentul anti-H1. În cazul în care se alege prednisonul în schema de tratament, 53 de medici (85%) preferă folosirea acestuia cu scăderea treptată a dozelor pe durată mai mică sau egală cu 5 zile. Administrarea subcutanată a adrenalinei, în cazul reacțiilor anafilactice, este preferată de un număr 39 medici (61%). Răspunsul variabil al adrenalinei în cazul pacienților cu tratament cronic cu beta-blocant a fost ales în 31 de selecții (44%) dintr-un total de 70 de răspunsuri. Contraindicația relativă ale administrării de adrenalină intravenos a fost considerată boala cardiacă ischemică în 47 răspunsuri (57%) din 82 de răspunsuri.
Discuții: În urma expunerii, la un alergen apare o reacție de hipersensibilitate care se manifestă printr-o formă ușoară cu urticarie sau angioedem moderat caz în care tratamentul de prima linie va fi reprezentat de antihistaminicele H1 (clasă de recomandare II), combinate sau nu cu cele H2 (clasă de recomandare II) la care se pot asocia și corticosteroizi (clasă de recomandare III). Unele ghiduri iau în considerare administrarea de adrenalină (intramuscular/intravenos) cu clasă de recomandare III. Având in vedere clasa de recomandare se explică și răspunsul variat din cadrul chestionarului. Pacienții în tratament cronic cu beta-blocant, în mod paradoxal accentuează simptomatologia prin creșterea eliberării de mediatori inflamatori, bronhoconstricție, bradicardie și vasoconstricție coronariană. Astfel, în aceste situații particulare se poate administra jumătate din doza de adrenalină recomandată. În cazul urticariei persistente se preferă creșterea dozei de până la 4 ori a antihistamincelor, în pofida asocierii a mai multor tipuri de antihistaminice. Prednisonul s-a dovedit a fi eficient în urticarie și poate ameliora erupția și pruritul mai rapid. În privința unei doze sau unei scheme de scădere a dozelor nu s-a stabilit varianta optimă. Folosirea gluconatului de calciu în bolile alergice încă este controversat, deși nu sunt date clare, majoritatea medicilor îl folosesc atât în Europa cât și Statele Unite ale Americii. Cea mai importantă concluzie este o reticiență a folosirii adrenalinei (intramuscular sau intravenos) mai ales la pacienții cu boli cardiovasculare pre-existente, deși nu există o contraindicație absolută.
ABSTRACT
Introduction: Allergic reactions can differ in severity, up to anaphylaxis. The management of allergic reactions in the ED begins from triage and then follows the pharmacologic treatment based on guidelines derived from clinical observations, recommendations and physiopathology.
Materials and method: We created and followed a questionnaire with 11 questions about managing allergic reactions in ED and we distributed it to 63 ER doctors. The main objective was to identify the treatment doctors use in the ED and compare it to the current guidelines.
Results: In persistent urticaria cases a number of 38 doctors (60%) prefer increasing the dose of anti H1 antihystaminics to up to four times the normal dose. 58 doctors (85%) recommend associating anti H1 with anti H2 antihistaminics. When using prednisone as treatment, 58 doctors (85%) prefer gradually lowering doses over the next five days of treatment. Subcutaneous administration of adrenaline is preferred as treatment by 39 doctors (61%). Varied response to adrenaline treatment in patients with chronic beta-blocker treatment was the answer selected by 31 responders (44%). Cardiac ischemic disease is the relative contraindication selected as answer for IV use of adrenaline in 47 answers (57%) from 87 answers.
Discussions: After being exposed to an allergen, the body responds with a hypersensibility reaction, clinically seen as urticaria or angioedema, which is treated with anti H1 antihystaminics as a first line of treatment (recommendation class II), or combined with anti H2 antihystaminics (recommendation class II) to which corticosteroids may also be associated. Some guidelines consider also using adrenaline (IM/IV) for these cases (recommendation class III). The recommendation classes are an explanation for the varied test responses. Patients using beta-blockers as chronic treatment may have severe symptoms secondary to an increased inflammatory response (bronchoconstriction, bradycardia, coronary vasoconstriction). In such particular situations, the adrenaline dose used should be half of that recommended. In persistent urticaria the use of higher doses of anti H1 antihystaminics is preferred to a combined antihistaminic treatment. Prednisone has proved efficient in urticarial and can faster reduce the eruption and pruritus. No consensus has been reached with regard to reducing doses in treatment with prednisone. The use of calcium gluconate remains controversial, but is still used in treatment in both Europe and the US, in spite of the absence of clear data regarding its effect. The most important conclusion is the avoidance of using adrenaline in patients with cardiovascular diseases, even if this is not an absolute contraindication.
Keywords: allergy, anaphylaxis, urticaria